Principiul subsidiarităţii poate fi înţeles ca un mecanism de atribuire a competenţelor între Uniune şi statele membre în sectoare ce nu sunt de competenţa exclusivă a Uniunii. Statele membre decid împreună la nivelul instituţiilor comunitare doar în acele probleme ce se pot soluţiona mai bine la respectivul nivel (domeniile considerate de importanţă transfrontalieră) decât la cel naţional, lăsând, atunci când este cazul, ca deciziile să fie adoptate la nivel statal sau regional ( pentru domenii cum ar fi sănătatea, protecţia socială, educaţia sau cultura).
Subsidiaritatea joacă un rol important în complementarea eforturilor Uniunii şi a statelor membre evitându-se, astfel, eventualele conflicte sau suprapuneri şi potenţându-se realizările pe mai multe planuri. Subsidiaritatea poate contribui şi la evitarea centralismului birocratic, perceput ca venind dinspre Bruxelles.
This entry was posted
on noiembrie 26, 2007 at 6:16 pm and is filed under Uncategorized.
You can subscribe via RSS 2.0 feed to this post's comments.
Tags: Politic
You can
comment below, or
link to this permanent URL from your own site.
