Politica Externa si de Securitate Comuna
Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) a fost unul dintre obiectivele cele mai râvnite pentru definirea “unei identităţi a Uniunii pe arena internaţională”, pe fondul apariţiei condiţiilor politice şi militare-evenimentele din Europa de Est- favorabile conceperii progresive a unui sistem european de securitate, esenţial unui centru mondial de putere.
Acest sector a prezentat contradicţii din faza iniţială şi este, în continuare, controversat. Iniţial, PESC nu a reprezentat o “politică” în adevăratul sens al cuvântului, neavând un cadru juridico-instituţional suficient de puternic. S-a proiectat treptat ca politică “comună pentru Uniune şi statele membre”, globală şi progresivă, dar nu “comunitară”, fiind situată între politicile exclusiv-comunitare şi pilonul exclusiv interguvernamental- Justitie si Afaceri Interne.
La realizarea PESC s-au asociat instituţii- Comisia, Consiliul, Parlamentul European – având capacitatea de a decide, prin majoritate calificată, “Acţiuni Comune”.
Ca inovaţii, PESC a adus: includerea noţiunii de apărare pe lângă cea de securitate, aprofundată, implementarea unui nou cadru instituţional subordonat principiilor unităţii şi coeziunii, introducerea deciziei prin majoritate calificată, dar şi trecerea de la consens la unanimitate pentru deciziile cu caracter general şi elaborarea unor mecanisme comune de acţiune.
În ciuda succeselor întregistrate cu PESC, exista o anumita doza de scepticism cu privire la capacitatea reala a Uniunii de a gestiona crize politice serioase pe plan extern, implicand un conflict armat. Explicatii posibile sunt dorinţa statelor naţionale de a-şi menţine suveranitatea în privinţa deciziilor referitoare la politica externă, o slabă instituţionalizare a structurilor supranaţionale de luare a deciziilor sau lipsa implicarii statelor membre pentru a-si redefini prioritatile strategice si interesele individuale.
Tags: Politici UE
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.
decembrie 2, 2007 at 8:29 pm
Personal nu am incredere in puterea unui comitet de a gestiona situatii critice/urgente.
Intr-o companie privata CEO-ul raporteaza board-ului, dar are mana libera in a lua deciziile care se impun. Sper sa nu trebuiasca sa invatam asta the hard way.