Institutiile Uniunii Europene: Comisia

Comisia este o altă instituţie responsabilă de îndeplinirea obiectivelor comunitare. În nici o organizaţie internaţională clasică nu există o instituţie asemănătoare Comisiei, aceasta având competenţe distincte de cele ale Consiliului şi nefiind un secretariat sau un organ executiv al acestuia, ci o instituţie supranaţională, numită generic “executiv tehnic”. (întrucât competenţe executive are şi Consiliul).

Comisia are următoarele funcţii:

· normative, prin propunerile normative de dezvoltare a politicilor comunitare;

· de control, asigurând aplicarea corectă a dreptului comunitar;

· de gestiune a politicilor comunitare;

· de reprezentare a UE în organizaţiile internaţionale.

Institutiile Uniunii Europene:Consiliul de Ministri

Consiliul este una dintre cele cinci instituţii comunitare, având în acelaşi timp o dublă natură prin reprezentarea guvernelor statelor membre, şi o dublă funcţie-legislativă şi executivă. Extinderile succesive ale Uniunii Europene au adus modificări repetate ale normelor regularizatoare ale Consiliului, în esenţă referitoare la ponderarea voturilor statelor membre ( procesul decizional fiind o problemă fundamentală a acestei instituţii) sau la forma de rotare a Preşedinţiei acestuia. Consiliul are o „voinţă proprie” distinctă de cea a membrilor săi, capacitate ce îi permite realizarea obiectivelor proprii, ce pot, în anumite chestiuni punctuale, să nu coincidă cu cele ale unor state membre pe anumite perioade de timp. Astfel, reprezentanţii statelor se bucură de o dublă alteritate: membri ai Consiliului şi reprezentanţi ai guvernelor statelor membre. Deşi uneori este prezentat ca un simplu for al reprezentanţilor guvernelor statelor membre, Consiliul nu este o „simplă” organizaţie internaţională clasică, datorită, in principal, valorii diferite a votului, neaplicării votului prin unanimitate şi datorită generării unor obligaţii şi drepturi prin unele decizii; în plus, acordurile din Consiliu nu trebuie ratificate de către parlamentele naţionale.

Institutiile Uniunii Europene: Parlamentul European

Instituţiile comunitare au răspunderea directă pentru atingerea obiectivelor comunitare, chiar dacă statele membre au şi ele obligaţii în acest sens. Membrii instituţiilor comunitare (Parlamentul European, Comisia Europeana, Consiliul de Miniştri, Curtea de Justie, Curtea de Conturi) sunt aleşi de către corpul electoral al statelor membre si nu de către alte instituţii comunitare, ceea ce le garantează independenţa reciprocă, asigurând menţinerea echilibrului de puteri.

Iniţial Parlamentul European se numea Adunare Europeană si avea mai mult un rol consultativ, mult diferit de cel al parlamentelor naţionale. Pe parcurs şi-a adaugat competente, chiar daca insuficiente pentru a reprezenta eficient popoarele comunitare. Adunarea s-a autodenumit ulterior Adunare Parlamentară Europeană, iar apoi Parlament European, cu sediul la Strasbourg. Alegerile directe se fac conform legilor electorale din fiecare ţară, iar principiul proporţionalităţii nu este respectat, deoarece numărul locurilor din PE nu este în raport direct cu populaţia, de-a lungul timpului existând o controversă între statele mari, infra-reprezentate si cele mici, supra-reprezentate.

Europenizarea

Se poate defini ca:

• o schimbare in granitele teritoriale exterioare (largire) sau dezvoltarea institutiilor la nivel european
• penetrarea unor valori sau reguli formale si informale in cadrul sistemelor nationale si subnationale
• exportul de forme sau modele de organizare politica, care sunt specifice Europei
• un proiect politic care sa tinda la construirea unei Europe unificate si puternice
• tendinta de a sustine proiectul european
• aparitia si dezvoltarea unei structuri distincte de guvernare, plasata la nivel european (pe model interguvernamental, federal sau confederal-voi reveni cu detalii)
• orientarea procesului politic national in sensul integrarii dinamicii europene in logica organizationala a statelor membre

Care vi se pare cea mai potrivita abordare?

De ce nu este UE un super-stat?

P. Schmitter arata de ce nu este UE o forma incipienta de stat national:

• este o comunitate politica fara o locatie clara a autoritatii politice
• nu are o ierarhie centralizata a institutiilor
• nu are o sfera de competenta clara si distincta in care sa ia decizii obligatorii pentru toata lumea

Condamnam ceea ce nu intelegem

Pornind de la adevarul general valabil de mai sus, mi-am propus sa scriu despre ce este si ce nu este Uniunea Europeana, demersul fiind unul de ‘apropiere’ prin intelegere si acceptare. Asta pentru ca de multe ori, prinsi in rutina unei existente solicitante, ignoram ceea ce ar trebui sa ne intereseze mai mult.